Categorie: ciclism de șosea

Clasicele E3 Harelbeke (24 martie) și Gent-Wevelgem (26 martie) au prefațat al doilea monument al sezonului ciclist pe șosea: Turul Flandrei, care se va desfășura pe 2 aprilie. Noul mare favorit: campionul olimpic Greg Van Avermaet. Dacă e marți, trebuie să fie Belgia! 🙂

În Belgia, 400.000 de cetățeni au primit anul trecut indemnizații pentru că merg cu bicicleta la serviciu. Ciclismul este cel mai popular sport, iar cicliștii sunt chiar mai îndrăgiți chiar decât fotbaliștii. Cel mai cunoscut ciclist belgian, Eddy Merckx, supranumit Canibalul, este, de altfel, și cel mai titrat ciclist al tuturor timpurilor, cu cinci victorii în Turul Franței, cinci în Turul Italiei și una în Turul Spaniei plus victorii în toate cele cinci monumente cicliste.

În aceste condiții nu este de mirare că startul de sezon se dă practic în Belgia, unde competițiile de o zi atrag cei mai puternici cicliști, capabili să reziste vremii vitrege și să supraviețuiască drumurilor pavate cu piatră. Iar când spui cel mai puternic, gândul îți merge automat spre slovacul Peter Sagan, care în 2016 s-a dovedit bun și în competiții de o zi, și în tururi de o săptămână, și în mari tururi. Însă singura cursă pe care a câștigat-o anul acesta și prima cu noua sa echipă, Bora, a fost Kuurne-Brussels-Kuurne. Pe toate celelalte la care a participat le-a pierdut – în Strade Bianche a câștigat Michał Kwiatkowski, iar în E3 Harelbeke și Gent-Wevelgem  a câștigat Greg Van Avermaet, de la BMC (care a mai câștigat și Omloop Het Nieuwsblad). Belgianul medaliat cu aur la Olimpiada de la Rio (proba de șosea) s-a arătat și el surprins de forma în care l-a găsit acest debut de sezon, precizând că acum nu mai poate spune că nu este favorit pentru Turul Flandrei.

Sagan, de cealaltă parte, a avut ocazia de a gusta din jumătatea goală a paharului de campion mondial – odată ce și-au dat seama că slovacul poate fi învins doar dacă este obosit, cicliștii nu mai colaborează deloc cu el pe șosea. Iar acest lucru a fost evident în cursa de la Gent, când Niki Terpstra, de la Quick-Step Floors, a refuzat să colaboreze, în momentul în care Van Avermaet și Jens Keukeleire au atacat, în ultimii 20 de km ai cursei.

Aici – reacția amară a lui Peter Sagan de la finalul cursei.

Turul Flandrei este, însă, foarte special pentru slovac, care consideră victoria sa de anul trecut în această cursă drept cea mai mare reușită, după câștigarea tricoului de campion mondial. „Sunt foarte fericit. A fost o cursă extrem de dură. De la început până la final am tras continuu. Tricoul acesta (de campion mondial – n.r.) a fost cea mai mare victorie a mea, dar începând de azi îmi doresc să merg chiar mai departe”, spunea Sagan anul trecut, citat de cyclingweekley.com. Un an mai târziu, cu o echipă nouă în care nu pare să-și fi găsit deocamdată locul, Sagan și-a dat seama că dacă vrea să mai câștige trebuie s-o facă singur, împotriva tuturor.

Situația stă cu totul altfel în cazul lui Van Avermaet, care de fiecare dată a scăpat în evadare cu cicliști care au cooperat cu el până în ultimii zeci de metri, când confruntarea s-a transformat într-un joc psihologic. Finalul de la E3 Harelbeke este cel mai bun exemplu în acest sens – cei doi belgieni care l-au însoțit pe Avermaet pe ultimii 30 de km, Philippe Gilbert (Quick-Step Floors) și Oliver Naesen (AG2R La Mondiale), l-au felicitat pe acesta imediat după ce a trecut linia de sosire – Gilbert l-a luat de mână, iar Naesen l-a aplaudat.

Van Avermaet, supra-numit în presa belgiană „King Greg”, a declarat că se simte puternic îninate de Turul Flandrei și că are „ceva extra” pentru sezonul 2017. Profilul său e total diferit de cel al lui Sagan – belgianul ascultă politicos fiecare întrebare și răspunde pe îndelete. Se străduie să rămână modest – precizează, de altfel, că „Imediat ce te gândești că ai câștigat începi, de fapt, să pierzi. Ai nevoie să rămâi modest și să continui să te îmbunătățești de fiecare dată”. Slovacul, de cealaltă parte, e mai direct, se prostește în fața camerelor și răspunde uneori în doi peri întrebărilor jurnaliștilor. Pare, de multe ori, arogant. Dar dacă te interesează cât de cât persoana lui, știi că nu e adevărat. Pentru că Sagan e tipul de om care se amuză teribil din orice, făcând haz în primul rând de propria sa persoană.

Iar asta îi va aduce întotdeauna fani, pentru că oamenii adoră să râdă și îi iubesc pe cei care, indiferent de situație, spun ce simt cu adevărat.

Uniunea Ciclistă Internațională a decis peste noapte să penalizeze întreaga echipă Movistar cu un minut în Turul Cataluniei, pentru că Joaquin Rojas i-ar fi ajutat pe doi dintre colegii săi la etapa de contratimp; Alejandro Valverde a fost nevoit să predea tricoul de lider al cursei lui Ben Hermans, de la BMC, coborând în clasamentul general sub Geraint Thomas și Chris Froome, de la Sky; deși inițial anunțaseră că „vor fi, dar poate nu vor fi în cursă”, cicliștii de la Movistar i-au asigurat lui Alejandro victoria în etapa de miercuri. Până duminică se anunță niște etape nervoase în Spania 😉

Cicliști de top au luat startul, anul acesta, în Volta Ciclista a Catalunya – competiție de o săptămână aproape la fel de veche ca Giro sau Le Tour- Chris Froome, Alberto Contador, Alejandro Valverde, Tejay van Garderen și Pierre Rolland, să numim doar câțiva. După o primă etapă liniștită, câștigată luni de un sprinter de la FDJ, Davide Cimolai, a venit, marți, proba de time trial pe echipe, unde victoria părea rezervată echipei BMC.  Și așa a și fost, până la un punct, având în vedere că Sky, echipa plasată pe locul doi, a trecut linia de finiș la 42 de secunde distanță. Surpriza a venit, însă, de la Movistar, care a terminat cu două secunde mai repede decât BMC, preluând poziția de lider.

Cum să adormi cu Valverde și să te trezești cu Hermans

După ce s-au dat declarațiile și s-au anunțat clasamentele oficiale – de etapă și general  – comisarii de la UCI au fost sesizați de BMC și de Trek că Joaquin Rojas i-a împins în timpul probei de contratimp pe colegii lui Nelson Oliveira și Andrei Amador. Decizia de seară: trei minute de penalizare pentru Rojas; două pentru Oliveira (care a fost atins de două ori) și unul pentru Amador. Nu a fost însă suficient pentru BMC și Trek, iar comisarii au început să ia la purecat regulamentele, peste noapte, descoperind, într-adevăr, că la proba pe echipe trebuie penalizată întreaga echipă. Așa se face că înainte de startul în etapa a treia a turului clasamentul a fost dat cu totul peste cap, pentru că minutul de penalizare a mutat Movistar pe locul trei în clasament, după BMC și Sky. Noul lider al cursei a devenit Ben Hermans, de la BMC. Evident că Movistar s-a revoltat. Dar în timp ce Alejandro a refuzat să facă declarații, directorul tehnic al echipei a sugerat că cicliștii săi ar putea să-și manifeste nemulțumirea pedalând a lehamite.

Răzbunarea lui Alejandro

Etapa a treia, prima în cățărare, a debutat într-o atmosferă tensionată. Sky a controlat cea mai mare parte a cursei, anunțându-și astfel intenția clară de a ataca poziția de lider, dar din fața plutonului n-au lipsit cicliștii de la Movistar. Pe când mai erau 12 km până la finiș, Alex Ciocan comenta la Eurosport că se așteaptă ca Valverde să câștige etapa. După câțiva km în care Trek – Pantano și Contador – a preluat trena, întinzând puțin plutonul, s-a dat primul atac major – Carlos Verona, de la Orica, dar nu a reușit decât să aducă din nou Sky la trenă. Cu un km înainte de finiș au început tatonările și atacurile de control. Oricare dintre cicliștii care au rezistat în față ar fi putut câștiga etapa, dar a fost să fie Alejandro, care pe ultimii metri l-a depășit de Dan Martin.

După trei etape, clasamentul general arată așa:

1             Tejay Van Garderen (USA) BMC Racing Team   10:24:33

2             Samuel Sanchez (Spa) BMC Racing Team             0:00:41

3             Geraint Thomas (GBr) Team Sky              0:00:44

4             Alejandro Valverde (Spa) Movistar Team            0:00:45

5             Christopher Froome (GBr) Team Sky     0:00:49

6             Marc Soler (Spa) Movistar Team              0:01:10

7             Alberto Contador (Spa) Trek-Segafredo              0:01:13

8             Adam Yates (GBr) Orica-Scott   0:01:18

9             Bauke Mollema (Ned) Trek-Segafredo 0:01:25

Ce se va întâmpla până duminică rămâne de văzut. Tejay are șansa de a demonstra că și-a regăsit forma;  Thomas ar putea arăta că are stofă de lider; Valverde și-ar putea dori în continuare răzbunare. Care dintre emoții va fi mai puternică?

Polonezul Michal Kwiatkowski a câștigat două clasice de primăvară – Strade Bianche și Milan-San Remo, oferind o neașteptată gură de oxigen echipei sale, sufocată de controverse

Se ia o echipă – Sky – lansată cu scopul declarat de a „fabrica” primul câștigător britanic al Turului Franței; se adaugă un ciclist – Bradley Wiggins – tatuat, obraznic în relația cu presa și sarcastic cu colegii și se dă un termen – cinci ani – pentru îndeplinirea obiectivului. Doar că Wiggins grăbește lucrurile și aduce acasă tricoul galben după doar trei ani. După încă trei ani se descoperă, însă, că procesul a fost accelerat de un număr considerabil de certificale medicale pentru substanțe interzise și de un pachet misterios primit de Wiggins în ultima zi a Criteriumului Dauphine 2011, pe care l-a câștigat. Așa se face că începutul sezonului 2017 l-a găsit pe managerul echipei, Sir Dave Brailsford, răspunzând în Parlamentul Britanic unor acuzații dure de wrongdoing in cycling. Acesta este contextul în care Michal Kwiatkowski, ajuns la Team Sky de-abia anul trecut, a scos capul de la cutie și a câștigat primele două competiții la care a participat în acest sezon: Strade Bianche și Milan-San Remo. În niciuna dintre curse nu figura printre favoriți.

Bătălia est-europenilor

La victoria din Strade Bianche (4 martie), unde s-a dovedit mai puternic decât Greg Van Avermaet, Tim Wellens și Zdenek Stybar, nu a comentat nimeni, din cel puțin două motive: 1. Kwiato, cum îl alintă colegii de la Sky, a câștigat la diferență de 15 secunde de locul II și 2. oricum polonezul avea deja în palmares o victorie pe colbul din Toscana (din 2014, pe când era la Omega Pharma–Quick-Step).

Însă la Milan-San Remo (18 martie) lucrurile au stat cu totul altfel, pentru că ciclistul de la Sky l-a depășit pe favoritul numărul 1, Peter „Tourminator” Sagan, fix pe linia de finiș, după ce a stat la plasa lui pe ultimii km ai cursei.

„Kwiatkowski îmi datorează câteva beri”, a declarat slovacul, care altfel s-a arătat destul de împăcat cu felul în care s-au desfășurat lucrurile: „Rezultatele nu sunt importante… Ceea ce contează este să faci spectacol”, a spus el. Nu este, însă, pentru prima dată când Kwiato îi ia fața. Când a câștigat în 2014 Strade Bianche, Kwiatkowski a folosit aceeași rețetă – l-a urmat pe Peter Sagan când acesta a lansat un atac puternic, cu 20 de km înainte de finiș. Cei doi cicliști au cooperat până pe cățărarea finală, dar polonezul a atacat pe cea mai grea bucată a urcării, trecând linia de sosire cu 18 secunde înaintea lui Sagan.

La finalul aceluiași an, Kwiato a îmbrăcat tricoul de campion mondial în Spania, după o cursă care a durat 6 ore, 29 de minute și 45 de secunde, pe parcursul căreia a urcat 5.106 metri, a dezvoltat o putere medie de 240 de watts, la un puls mediu 148 de bătăi pe minut și a ars 6.338 de calorii, conform rezultatelor pe care le-a partajat pe Strava. Anul următor a obținut o singură victorie notabilă îmbrăcat în celebrul tricou-curcubeu, la Amstel Gold Race, pentru ca la finalul anului tricoul de campion mondial să-i fie luat de… Peter Sagan, care l-a păstrat și în 2016. Și în timp ce pentru Sagan 2016 s-a arătat cel mai bun an din cariera sa de până acum – a spart în sfârșit blestemul locului doi care l-a urmărit ca o umbră pe vremea Cannondale -, Kwiato, proaspăt mutat la Team Sky, a reușit să obțină un singur rezultat demn de menționat – prima victorie într-o cursă pe pavate, E3 Harelbeke, unde l-a învins pe același Sagan, alături de care evadase cu vreo 30 de km înainte de finiș.

Ofensiva Sky

Kwiato nu e singurul skyet care s-a remarcat în debutul acestui sezon – Sergio Henao a câștigat Paris-Nisa (5-13 martie), iar Geraint Thomas a terminat în top 5 și și-a adjudecat o etapă în Tirreno-Adriatico (8-14 martie), după un debut dezastruos pentru Sky la TT. Reușita lui Thomas a fost și singura care l-a scos din bârlog pe Sir Dave Brailsford, care a zburat special pentru el până în Spania, să-i spună „mulțumesc”.

Până acum, prestația cicliștilor nu a părut a fi afectată de scandalul de la vârful echipei. Ba dimpotrivă. Spectacol pe toată linia! Iar astăzi începe Volta a Catalunya, unde Sky testează o combinație explozivă – Froome, Thomas, Landa. Adică așii pe care-i are în mânecă anul acesta pentru Giro și pentru Le Tour. Nu pot decât să-mi imaginez cum vor fi următoarele două săptămâni în Catalunia, unde Froome și Contador dau pentru prima dată nas în nas sezonul acesta, și unde Thomas și Landa vor încerca să demonstreze că au stofă de lideri. Dintr-o dată luna mai, când începe Giro, nu mai pare atât de departe 🙂