Am avut norocul să descopăr devreme ce mi se potrivește. Așa că m-am făcut jurnalist și am trăit niște experiențe memorabile crescând în presa românească de după Revoluție. Am debutat în radio, am scris la ziar, m-am produs „pe sticlă”. Până în momentul în care am început să mă simt ca un oaspete nedorit într-o casă goală și rece. Așa că m-am reprofilat.
Am încetat să mai fiu un observator obiectiv. Am început să militez pentru cauzele în care cred: educație, comunitate, compasiune, pasiune. Și am înțeles că scrisul nu este o profesie, ci o baghetă fermecată, capabilă să scoată la lumină ceea ce contează. Din oameni și din lume.
Mai mult ca perfectul 