Căldură flamandă pentru pedalat la 0 grade

Umblă vorba că pe bicicletă nu există vreme rea, dacă ai hainele potrivite. Nu știu ce să zic… Pe 15 octombrie, când am vrut să urc pe Transfăgărașan, am fost obligată să fac cale întoarsă cu 7 km înainte de Bâlea Lac, din cauza vântului care m-a scos, pur și simplu, de pe șosea. În afară de pelerina lui Superman, nu știu ce haină m-ar fi putut ajuta…

Totuși, după tura de ieri am început să cred că, dacă nu plouă torențial, nu ninge, nu e cod roșu de vânt și nu e ger de crapă pietrele, e foarte posibil să te bucuri de pedalat, indiferent de data din calendar. Ce anume m-a convins?

Recomandată între septembrie si mai, bluza este făcută din fleece (lana sintetica) cu țesătură multi-strat, pentru eliminarea umidității.

O bluză moale de 100 de grame pe care o cheamă „Flanders warm”, nume care te duce automat cu gândul la condițiile aspre în care se desfășoară Turul Flandrei, competiție programată primăvara, la începutul sezonului ciclist.

Până acum nu am pedalat decât de vreo 3-4 ori la temperaturi scăzute și deși m-am îmbrăcat cu mai multe straturi, cum spun specialiștii, de fiecare dată am suferit cumplit de frig. Memorabilă a fost tura de 100 de km între Cluj-Napoca și Alba Iulia, pe care am făcut-o în ultima zi din noiembrie, de Centenar, la -10 grade Celsius. Frig, dar fain! 🙂

Spre norocul mei, anul ăsta nu am putut să dorm într-o noapte de Black Friday și am reușit să comand din magazine online altfel destul de aglomerate. Am avut un noroc atât de mare, încât mi s-au înregistrat toate comenzile pentru haine de bicicletă – două la Moș Ion Roată și una la Trisport, plus încă vreo trei la alte magazine cu haine sport. În săptămâna următoare m-am împrietenit cu toți curierii de pe zona mea și am devenit la per tu cu Cătălin, de la Moș Ion Roată, care cred că-mi știe pe de rost mărimile, gusturile și adresa.

Așa se face că acum am o mulțime de haine de încercat și recenzat (Yeeei!)

Și încep cu o bluză de corp de la Castelli, pe care am purtat-o pentru prima dată la tura mea obișnuită – 44 de km, pe la Sfântul Ion până dincolo de Ciurila, la autostradă. Am pedalat pe MTB, pentru că deja cursiera e pregătită pentru trainer. Nu m-am îmbrăcat gros, tocmai în ideea de a proba eficiența bluzei de corp.

Am avut așa:

Am pornit de acasă în jurul orei 14.00, la o temperatură de 1 grad Celsius, după ce mi-am făcut 10 minute încălzirea chinuindu-mă, în toate pozițiile posibile, să închid fermoarul de la overshoes. Vouă vă iese treaba asta? Există o tactică specială?

Cu un cer mai mult senin nu am simțit nici măcar un frison de frig pe Sfântul Ion (o urcare susținută, cu o pantă medie de 3,1% și o bucată de 2,6 km cu o pantă de 6,1% ). Când am ajuns la drumul care urcă spre Ciurila m-am oprit să mănânc un baton, să beau niște apă și să-mi verific telefonul. Mă așteptam să mă ia cu frisoane când repornesc, mai ales că urma o coborâre scurtă, dar n-a fost așa. M-am încălzit din nou pe urcarea spre Sălicea, așa că am decis să cobor până la autostradă, deși inițial îmi programasem să merg doar până la drumul către Moara de Vânt. Pe la km 30 am început să simt că-mi amorțește buricul degetului mare de la mâna dreaptă – am tendința să strâng mai tare de ghidon cu ea. Dar pe când am ajuns sub autostradă i-am dat total dreptate lui Iustin – mănușile de MTB pe care le-am luat de la Bike 44 sunt mai mult pentru vară, maxim toamnă.

Noroc că mai aveam o pereche de mănuși de alergat la mine. La întoarcere am început să simt frig și la picioare – nici șosetele și nici husele de pantofi nu fac minuni. Poate merită investit într-o pereche de pantofi de iarnă – însă mai sus – pulpe, coapse și bust nu mi-a fost frig deloc. Am decis să-mi iau membrana de vânt înainte de urcarea din Sălicea, ca să văd cum se comportă bluza când are de scos și niște transpirație, pe coborârea de la Făget. Și s-a comportat exemplar: nu mi-a fost frig deloc! Și pentru o mimoză ca mine, care doarme iarna cu șosete și doar dacă are coatele acoperite, este un lucru cu adevărat remarcabil :D.

Am ajuns acasă pe la ora 17.00 și la -1 grad, cu degetele degerate și jacheta perlată pe sub membrana de vânt. Dar complet uscată la piele. Acum mă bate gândul să mai fac o comandă la Moș Ion Roată :D. Și pentru o pereche de mănuși de iarnă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s